![]()
În anul 1952 o echipă a antropologului Nicolăescu Plopşor a descoperit pe raza localităţii în punctele Vasilaţi şi Preoteşti cuiburi fosiliere de animale rozătoare, ierbivore şi carnivore ce aparţineau asociaţiei faunistice villafranchiană. În articolul Enigmele arheologice din raionul Olteţul, marele plaeontolog afirma: “ … fauna villafranchiană este în centrul atenţiei cercetătorilor, ea reprezentând etapa crucială, când prin muncă omul se smulge din animalitate; …Prin poziţia sa geografică, această zonă fosilieră devine în clipa de faţă veriga de legătură între cele cunoscute în Africa, Europa sud – vestică şi Asia sud – estică”.
Printre cele 3220 de sate şi oraşe menţionate în documentele Ţări Româneşti datate în secolele XI-XVII se regăsesc şi o parte a aşezărilor din perimetrul de azi al oraşului Bălceşti. Dintre acesteaa un număr de patru şi anume Otetelişu - atestat în 1574, Preoteşti – atestat 1502, Bălceşti – atestat 1574, Beneşti – atestat 1613, există şi azi cu aceleaşi denumiri, iar un număr de şase şi anume Gergeni şi Comăneşti – atestate 1475, Măniceşti – atestat 1594, Sîrbii de Olteţ, Buciumi şi Vasilaţi – atestate 1613, sunt sate dispărute sau incluse în altele.
Prima mărturie scrisă în cancelaria din limba slavonă a Ţării Româneşti despre unele din aceste sate vechi este hrisovul din 5 iunie 1475 prin care Basarab cel Bătrân voievod întăreşte fiilor lui Ion: Radu, Iuga, Radomir şi Micu, satele Gergeni şi Comăneşti.
În secolele XIV – XVIII, forma curentă a stăpânirii feudale era stăpânirea în comun a satelor, a ocinilor.
O stăpânire de lungă durată o vor exercita boierii Otetelişeni. Primii boieri Otetelişeni atestaţi documentar în vremea lui Neagoe Basarab 1512-1521 sunt Stan şi Crăciun din “Otiteliş”.
Din ramura Otetelişenilor se trage şi Ioniţă Otetelişanu, urmaşii acestuia au fost: Iordache, Grigore, Uţa, Smaranda şi Catinca. Samaranda, căsătorită cu Constantin Poenaru a fost mama lui Petrache Poenaru. Iordache şi Grigore Otetelişanu, ingineri hotarnici au avut un rol esenţial în educaţia nepotului lor Petrache Poenaru.
În perioada interbelică localitatea Bălceşti a cunoscut o reală dezvoltare economică şi edilitară, în aceea vreme înfăţişându-se ca ce-a mai importantă zonă agricolă a judeţului Vâlcea. O importanţă deosebită în dezvoltarea localităţii a constituit-o faptul că acesta a fost sediul fostului Raion Olteţul.
Revoluţia din decembrie 1989 a creat posibilitatea apariţiei rapide a primilor germeni ai economiei de piaţă şi a generat şi în localitatea Bălceşti ca în întreaga ţară modificări structurale a configuraţiei economico-sociale a localităţii.
În anul 1750, dascălul grec Hristodor înfiinţează o şcoală sătească. Acest locaş de învăţătură, în anul 1838 se transforma în şcoală preparandă care pregătea primii învăţători rurali pentru satele plasei Olteţu. Beneşti este şi locul care a dat umanităţii pe cărturarul Petrache Poenaru, cel care în anul 1827 obţinea la Paris brevetul pentru condei portăreţ fără sfârşit, stiloul de astăzi; tot el este cel care concepe steagul naţional, steag ce a fost purtat pentru prima dată de pandurii marelui revoluţionar Tudor Vladimirescu. Este de asemeni editorul primului ziar românesc "Foaie de propadandă" pentru armata de panduri ai lui Tudor Vladimirescu, organizatorul învăţământului naţional românesc, fondatorul colegiilor naţionale din Bucureşti şi Craiova, membru al Academiei Române din anul din anul 1870.