![]()
O litografie a lui A. von Saar (1), realizata dupa un desen de Erminy, ne înfatisaza cetatea Hîrsova asa cum arata ea în 1826. Putem distinge ‘Cetatea de Sus’ cu profilele turnurilor si cazarmilor turcesti, cele din urma fiind ridicate în intervalul dintre secolul al XVII-lea si cel de al XIX-lea, iar între masivele de calcar se afla ‘Cetatea de Jos’, care atrage atentia prin cele doua ferestre cu ancadramente gotice, astazi disparute. Aici se pastreaza urmele unei scari ‘cotite’ cu doua paliere prin intermediul carora se facea accesul dinspre chei spre cetate. În opinia lui R. St. Ciobanu, cheiul de aici aminteste de cele ale castelelor genoveze de pe litoralul Marii Negre si chiar pe cele ale castelelor din nordul Italiei (2). Noi am adauga ca în fapt cele mai apropiate analogii se gasesc pe coasta Dalmatiei.
Boucher de Perthes în calatoriile sale va trece pe aici si va identifica situl cu vechiul Carsius (3). Întradevar, sub constructiile medievale, ori în buna traditie a veacului de mijloc, juxtapuse acestora, sunt discernabile bucati de ziduri datate între secolele X-XI. În fapt, Hîrsova urmareste traseul vechilor curtine, care închideau platoul la N, V si E, la S pozitia fiind aparata de stâncile ce coboara abrupt spre apa.
Sectiunea A a zidurilor este ridicata pe fundatiile unor curtine romane construite în opus mixtum, partea superioara fiind realizata din blocuri cubice de calcar sumar cioplite (4). Pe latura nordica zidul medieval contine fragmente romane: o cornisa si o friza (5). Aproape de coltul vestic al cetatii se afla a doua intrare iar pe fata interioara a laturii nordice se gasesc doua scari de acces la drumul de straja, ambele sapate în grosimea zidului.
Hîrsova strajuieste vadul comercial de la Piua Pietrii, o importanta cale de acces în Dobrogea dinspre V, unde drumul ce urmarea valea Ialomitei se întâlnea la trecerea peste Dunare cu principalul drum trans-dobrogean ce urmarea Valea Carasu, fiind cetatea pandant a celei muntenesti de la Floci. R. St. Ciobanu dezvolta aceeasi argumentatie ca la cetatea Enisala, pentru a dovedi ridicarea acesteia de catre coloniile genoveze la sfârsitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului al XIV-lea. Întradevar, tehnica, piatra de talie fiind taiata cubic si având dimensiuni reduse cât si tipul de mortar folosit, si analogiile planimetrice tradeaza aceeasi maniera de constructie.
Pentru a pastra o nesiguranta asemanatoare, aici ca si la Enisala, lipseste o identificare certa cu vreunul dintre punctele mentionate în hartile nautice italiene.
M. P. Spinei credea ca ar putea echivala Hîrsova cu Groxeo, Groxea, Grosea sau Grossea, dar atât “Itinerariul Grec” cât si harta lui Marino Sanudo (1320) infirma aceasta presupunere (6). R. St. Ciobanu observa ca Groxeo ar reprezenta mai curând “Portita”, însa ca în orice caz localitatea se afla pe malul marii si nu în interiorul Dobrogei.
Este posibil ca cetatea sa fi fost cucerita de Dobrotici în cursul conflictului acestuia cu genovezii si sa se fi aflat în interiorul Tarii Carvunei pâna în 1388 când, daca acceptam ca numele Jurcova îi este atribuibil, este amintita printre cetatile cucerite de Ali Pasa (7). Sa’adeddin mentiona starea proasta în care cetatile cucerite de la ghiauri se aflau.
În 1389 Mircea cel Batrân cucereste si Hîrsova, pentru ca pe întregul parcurs al secolului al XV-lea cetatea sa fie stapânita de turci, cu toate ca, dupa batalia de la Varna (1444), armatele unguresti se retrag pe la acest vad (8), lucru destul de improbabil daca cetatea era în posesia otomanilor.
Un ultim episod pe care îl vom mentiona se petrece la întâi ianuarie în 1595 când fratii Buzesti, Preda Spatar si Radu Comis, cuceresc cetatea atacând-o de pe Dunarea înghetata si alungând garnizoana de aproximativ 2000 de oameni (9), acest eveniment fiind notat pe harta realizata de Francesco Tossi (1595) în dreptul cetatii Carsov (10).
NOTE
(1) Zweihundert vier undsechtzig Donau-Asihten…, Adolph Kunike, Wien, 1826, în Bibl. Academiei R. S. R., Stampe 5577, publicate de M. Bocca, Dobrogea veche în stampe si gravuri (1821-1882), în „Pontice“, 1968, RMA-Constanta.
(2) Asemanarea pe care o indica explicit este cu cetatea Lerici (R. St. Ciobanu, Cetatea Hârsova, în BMI, XXXIX, 1970, 1).
(3) Boucher de Perthes, Voyage à Constantinople par l’Italie, la Sicilie et la Grèce, retour par la Mer Noire, la Roumélie, la Béssarabie russe et les Provinces Danubiennes, Paris, 1853.
(4) R. Florescu le aseamana ca tehnica cu cele de la Constanta, datorate genovezilor, cât si cu paramentul curtinelor cetatii Enisala (R. Florescu, op.cit., p.20).
(5) R. St. Ciobanu, op.cit., p.26.
(6) Atlasul Luxoro (secolul al XIII-lea), Atlasul Pinelli (secolul al XIV-lea), harta lui Giraldus Iacobus (1422), Harta Benincaso (1490) si Harta Catalana (1375).
(7) În studiul despre cetatea Enisala, Iorkovi era identificata cu Giurgiu (R. St. Ciobanu, Cetatea Enisala, în BMI, XL, 1971, 1); J. Leunclavius, Historiae Musulmanae Turcorum de monumentis ipsorum excriptae libri XVIII, Frankfurt, 1591, col. 276; Asik-Pasa-Zade în Cronici turcesti…, ed. M. Guboglu si M. Mustafa, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1966, vol. I, sec. XV-XVII.
(8) I. Dulgosz, Historia Polonica, Leipzig, 1713, II, col. 809-810.
(9) I. Sîrbu, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1904, p. 210; N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1935, p. 150 sau editia 1966, p. 175.
(10) N. Iorga, Stiri noua despre sfârsitul secolului al XVI-lea românesc, în “Memoriile Academiei Române”, sect. ist. III, t. XIX, Mem. 2, p. 8, pl. V.