![]()
COMUNA SECĂRIA este atestată documentar din anul 1538, un document din această perioadă relatând faptul că Voievodul tării Românesti, Radu Paisie (1535-1545) dăruieste la 16.07.1538 lui Drăghici Spătarul si Marelui Vistier Udriste mai multe mosii printre care si satul Secăria ,,SA LE FIE SECARIA TOATA, CU TOT HOTARUL, SI TOATA TESILA TOATA, CU TOT HOTARUL"
Câteva decenii mai târziu, în 1574, un alt document Domnesc întăreste stăpânirea lui Jupan Drăghici si familiei sale asupra satului Secăria împreună cu alte câteva sate din împrejurimi.
Secăria este consemnată pe harta tării Românesti editată de Cărturarul umanist Stolnicul Constantin Cantacuzino în 1700 la Padova.
Rămânând în domeniul cartografic notăm că Secăria se regăseste si pe o hartă austriacă din 1791, o hartă a Văii Doftanei folosită în acele vremuri de păstorii plecati cu turmele în transhumantă, de negustorii care luau drumul Brasovului prin pasul Predelus, de trupe militare si emigrantii ardeleni care din diferite cauze îsi părăseau satele de origine si se stabileau în Tara Românească.
La câtiva kilometri distantã de centrul localitãtii în punctul numit Coltul Mare – Gâlma se aflã o veche carierã de piatrã de unde renumitul constructor Anghel Saligny a comandat în anul 1890 piatrã pentru constructia faimosului pod de la Cernavodã, dupã cum este înscris pe unul din picioarele sale, piatra fiind transportatã cu carele trase de boi de unde si drumul ce uneste satul Secãria de carierã si-a luat numele de Drumul Carului.