![]()
Ä‚Žn urma investigaÅ£iilor arheologice s-au descoperit pe teritoriul satului ÅžieuÅ£ urme de locuire din epoca bronzului. De asemenea, Ä‚®n satele SebiÅŸ ÅŸi RuÅŸtior s-au găsit vestigii datÄ‚¢nd din epoca fierului. Sunt numeroase ÅŸi descoperirile aparÅ£inÄ‚¢nd epocii dacice ÅŸi epocii romane.
Primele documente care vorbesc despre acest teritoriu apar in sec. Al XII-lea in anul 1228 si 1230 ( in anul 1228 Andrei al II-lea, regele ungariei, darueste lui “Dionisie” marele vistier, mosia Saplac, confiscata de la baronul Simion. Pe teritoriul acetei mosi se aflau si satele Sieut,Rustior Sebis si Lunca). In aceste documente se aminteste de riul Sieu, de la ces hidrnism si-a luat numele satul Sieu, iar mai tirziu satul vecin Sieut(Sieul mic sau Sieul de sus – Kissajõ, tot de aici deriva numele german al satului “Kleinschogen”sau sasesc “Klinscholgen.
In documentele din 13 mai 1319 cind Carol Robert ,Regele Ungariei restitue magistratului Simion satele si mosiile sale si 28 iulie 1329, darueiste magistratului “Toma” cometatele de Arad, Baci si Simleu, mai multe mosii din Transilvania, gasim atestate satele Sieul Mare(Nagy-Sojo), Sebis(Sebisul de sus) si Lunca. Acest lucru dovedeste existenta satului Sieut, findca altfel nu trebuia determinat satul Sieu, cu adjectivul “mare”.
In sec. XIII – XIV aceste sate ,din punct de vedere al organizari bisericesti, apartineau de decanatul din Reghin, in cadrul arhidiaconatului din Ozd. Din punct de vedere administrativ si patrimonial ele apartineau familiei “Tomaj de Losoncz” din care familie Ladislau de Losoncz, devine Voievodul Transilvaniei.
Din listele dijmei papale(sec.XIV-XV) lipsesc satele Lunca si Rustior, ceia de denota ca ele in acel timp erau locuite de romani, respective romnani si ucarainieni de religie ortodoxa, iar setele Sieut si sebis de religie saseasca catolica.
Din sec. XIV, satul Lunca, apare atestat sub numele de “Fris”. Probabil ca satul a fost numit dupa pirul pe care a fost asezat si care curge prin sat , piriul “Fris”, adica “Rece”. Aceasta ipoteza este sprijinita si de alte fapte:
pe de o parte de a lungul hotarului comun intre satele Lunca Si Sebis curge piriul “Recele” si ncare se varsa tot in Riul Sieu;
pe de alta parte, numele maghiar al satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspat, rece”;
Numele satului “Sebis”provine de la numele cursului superior al riului Sieu, numit “Sebis”sau Valea sebisului sau simplu “Vale” format din apelativul maghiar “Sebes” = “repede, iute”.
Satele sebis si Rustior sunt amintite impreuna in documentele vremi din sec. XV. Sub denumiriule oficiale magheare de:
-pentru SebiÅŸ – SebiÅŸul de Sus, (Sajó)Felsõsebes (magh.), Oberschebesch (germ.);
- pentru RuÅŸtior – SebiÅŸul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch;
Satul Rustior, precum si satele sebis si lunca erau sate iobagesti, in cusul istoriei ele au apartinut de diverite femilii nobile.
Satul Sieut a avut o alta cale de dezvoltare. Aici sasi s-au mentinut pina la sfirsitul sec. XVII. Populatiua saseasca in mare parte a fost omorita si diuspersata de trupele generalului Basta, la incepultul sec.XVII. Ultimul preot saa G. Schuller, a parasit satul distrus de invazia turca in anul 1661 si a trecut la Dumitrita.
Existenta indelungata a sasilor n-a lasat nici o urma in topomia actuala a satului, ceea ce denota ca sasii au parasti satul fara o convetuire prea luinga cu romani. Apar doar 3-4 nume tipice care amintesc despre sasi ; - “Bungard”, “Casuta lui Linder”, “Mora Saseasca”si poate “Velci(Vels)”, iar in onomastica nauami un nume de familie”Gotea”.
Satul Sieut pina la 1783 a fost sat iobagesc in sec. XV, apartinea lui Ladislau de Lasonez, apoi lui Mihai Silagyi din Bistrita, iar la inceputul sec. XVI intra in posesia familiei Petki, apoi a familiilor Kekedi, Banffy si in cele din urma tece la familia Kemeny.
Dupa formarea regimentelor graniceresti (1783)Budacul romanesc si Sieutul formeaza batalionul 2 al Regimetului alII-lea graniceresc . Satul este ridicat din iobagie, urmind dezvoltarea economica si culturala, devenind un sat prosper pe cusul superior al vai Sieului.
Satele apar Ä‚®n documente sub mai multe denumiri, cristalizÄ‚¢ndu-se următoarele:
- pentru ÅžieuÅ£ – Åžieul de Sus, Kissajó (magh.), Kleinschogen (germ.);
- pentru SebiÅŸ – SebiÅŸul de Sus, (Sajó)felsõsebes (magh.), Oberschebesch (germ.);
- pentru RuÅŸtior – SebiÅŸul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch (germ.);
- pentru Lunca – FriÅŸ, Friss (magh.), Freissendorf (germ.).
SIEUT ( KLUNSCHOGEN, KISSAJO)
In anul 1900 satul era locuit de 895 de persoane din care 871 romani uniti si 11 sasi luterani si 13 evrei.
RUSTIOR ( UNITERSEBESCH, ALOSEBES, SAJOSEBES)
La 1721 satul cuprindea un numar de 13 familii. Conscriptia lui Klein din 1733, inregistreaza localitatea ca asezare romaneasca cu 15 familii ortodoxe, 1 preor. La 1906 erau 527 suflete in 207 case din care 519 romani uniti, 6 sasi si 2 magheari.
SEBIS ( OBERSCHBESCH, SAJOFELSASEBES)
La 1600 in sat locuiau 23 familii pentru ca in 1721 sa fie inregistrate 13 familii. La 1900 era edificata o bisericuta din lemn donata de familia Ursu; in 1830 biserica cu hramul “Inaltarea Domnului” era renuvata de Ionita a lui Mihai
LUNCA ( FREIBENDORF, FRISS)
La 1900 satul avea o populatie 419 locuitori din care 410 romani Greco-catolici si 9 evrei.
In primul si cel de al II-lea Razboi mondial comuna Sieut da o mare jertfa de singe, numai din satul Sieut, numarind 35 de tieneri soldati cazuti pe cimpurile de lupta, pentru eliberarea si intregirea neamului. O data cu ocuparea sovietica apar in Sieut primele celule comuniste care au fortat colectivizarea in anul 1962, doar in satul Sieut , celelelte sate raminind necolectivizate.
Revolutia din 1989 spulbera comunismul , facind loc altei orinduiri, in care locuitori comunei Sieut au trecut legal la repunerea lor in dreptul de proprietate.