DATE GENERALE.(Alexandru STAMATE si Marian F. MATEI)
Unele hărţi nu pot fi publicate momentan deoarece incalcă dreptul de autor asupra softurilor GIS licenţiate, insă folosite legal doar in scop didactic, urmând ca acestea să fie prelucrate in cel mai scurt timp in soluţii open source, fiind regăsite ulterior in galeria foto.
Alcătuire geologică.
Din punct de vedere geologic, fundamentul Câmpiei Române este constituit din Platforma Moesică, platformă peste care se suprapune şi teritoriul oraşului Videle. Evoluţia acestui fundament se pune pe seama rigidităţii blocului aflat la adâncime foarte mare, culminând cu diferite stadii de evoluţie ale sedimentarului marin, lacustru şi continental, suprapus în diferite strate până la Cuaternar.
(Sursa :Univ.din Bucuresti-Facultatea de Geografie)
Teritoriul oraşului Videle cuprinde următoarele formaţiuni geologice aşezate peste fundamentul Proterozoic aparţinând următoarelor cicluri de sedimentare:
Permian-Triasic, Jurassic Mediu-Barremian, Albian –Senonian, Tortonian-Cuaternar.
Permian –Triasicul se caracterizează prin alternanţa de argile, marne, nisipuri şi gresie de culoare roşie sau brună-vişnie, intercalaţii de conglomerate comparabile cu cele de tip Verrucano.
Triasicul se caracterizează prin dezvoltarea depozitelor grezoase, reducerea marnocalcarelor şi anhidritelor în apropiere de Videle, în Depresiunea Roşiori, calcare şi calcare dolomitice, dolomite, dezvoltate la peste 1000metri adâncime.
Jurassicul mediu –Barremian sunt caracterizate de calcare noduloase roşii brune, marne, marno-calcare, marno-argile cenuşii negricioase cu concreţiuni de pirita şi diaclaze de calcit, alternantă de gresii cu nisipuri silicioase, intercalaţii de argile şi marno-argile, intercalaţii de calcare organogene şi conglomerate. Acestea se dezvoltă între 100-1000 metri.
Albian-Senonianul cuprinde marne cu Cephaolpode, facies marnos, gresii, argile, calcare cretoase albe cu intercalaţii de marne şi calcare grezoase, dezvoltate între 50-150m.
Cel mai important ciclu de sedimentare este constitiut din Tortonian-Cuaternar, fiind reprezentat de gresii care trec în marne şi argile la partea superioară cu o grosime de circa 20-200 metri. Sarmaţianul este constituit din marne, marne nisipoase, şi argile cu intercalaţii de gresii calcaroase (50-750metri). Depozitele Meoţianului sunt reprezentate de nisipuri argiloase, cu intercalaţii de marne. Ponţianul este constituit din marne, marne nisipoase, cu grosime ce creşte de la sud spre nord (10-250 metri). Dacianul este constituit de nisipuri şi gresii cu intercalaţii cărbunoase. Stratele de Frăteşti cuprind în partea superioară nisipuri mărunte şi fine uneori gresii, spre baza predominând pietrişuri constituite din micaşisturi, gresii, calcare, tufuri calcaroase. Grosimea stratelor este de 15-20 metri, iar în nord ajunge la 82 metri. Depozitele Pleistocenului sunt reprezentate de argile, marne, nisipuri.
Holocenul superior este reprezentat prin depozite loessoide care acoperă terasa joasă a Glavaciocului, şi aluviunile grosiere ale luncii.Au un caracter nisipo-argilos, grosimea fiind de 2-6 metri. Aluviunile grosiere ale luncilor sunt alcătuite din nisipuri, pietrişuri, bolovănişuri provenite din cristalinul Carpaţilor Meridionali (cuarţite, gnaise, micaşisturi), prin rostogolire, determinându-se astfel şi gradul de rulare.
După înclinarea câmpiei de la nord către sud şi apoi către sud-est, ilustrată de cursul râurilor, se constată că devierea apare mult mai evidentă pe Olt, Vedea, Teleorman, Glavacioc, Argeş.
Pliocenul prezintă ca eveniment important regimul lacustru, în câmpie începând colmatarea lacului.Sub aspect litologic, sedimentele sunt alcătuite din argile, argile nisipoase, şi nisip. Cuaternarul se remarcă prin exondarea uscatului, fiind acoperit de o cuvertură de depozite continentale şi epicentrale peste fundament.
Aceasta cuvertură formează complexul superior, care suferă o mişcare de coborâre datorită mişcărilor epigenetice, unde au loc transformări secundare şi consolidări datorită condiţiilor termodinamice relative, precum şi micşorarea porozităţii şi creşterea greutăţii volumetrice la contactul cu aerul şi condiţiile de umectare.
Structura formaţiunilor se păstrează tabulară, regimul fluvio-lacustru instalat în Cuaternar determinând depunerea pietrişurilor de Cândeşti şi formaţiunilor de Frăţeşti.
Momentul de retragere al Lacului Getic către est are loc la finalul primei părţi a Cuaternarului, cu ocazia ultimei ridicări a Carpaţilor.
Aria sedimentară dintre Carpaţi şi Balcani se contureza ca rezultat al evoluţiei geologice al acestei porţiuni de scoarţa pe fondul structurii de bază al platformei. Se individualizează ca depresiune, din ansamblul proceselor endogene şi exogene, care au acţionat între eroziune şi acumulare.
O mişcare epirogenetică negativă a reliefului este confirmată de existenta formaţiunilor sedimentare paleozoice, mezozoice, neozoice care îl acoperă.
Resurse de subsol.
Puse în evident în anul 1959 şi exploatate din 1963, zăcămintele de petrol din Teleorman se întind intre Valea Glavaciocului şi Valea Neajlovului, pe o porţiune de 70 kilometri lungime şi 7-9 kilometri lăţime, pe aşa numita structură Videle-Vadu Lat, caracterizate prin acumulări de hidrocarburi în nisipuri din baza sarmaţianului.
Cercetările ulterioare au demonstrat faptul că în depozitele Cretacicului Inferior cantonează zăcăminte cu grosimi ce variază între 5-150 metri.
Prezenţa petrolului din Cretacic pe structuri apropiate (Glavacioc-Hârleşti-Videle) dovedeşte existenţa unei roci parentale în nişte formaţiuni din care ţiţeiul a migrat spre rocile colectoare din zonele mai ridicate.
Existenţa în cuprinsul regiunii fie a unor anticlinale flexurate intens, fie a unor complexe de blocuri tectonice dispuse în trepte şi jalonate prin linii de fractură longitudinale, au constituit condiţii favorabile pentru acumulările de ţiţei şi gaze în Sarmaţian, în zona în care au existat anterior acumulări din Cretacic şi din care hidrocarburile au migrat spre fronturile existente în colectoarele sarmaţiene.
Geomorfologia.
Oraşul Videle este un oraş de câmpie, prezentând caracteristicile unui relief tipic, fiind aşezat în lunca râului Glavacioc, în cadrul Câmpiei Găvanu-Burdea.
Această câmpie se dezvoltă ca un interfluviu extins între Olt şi Argeş, fiind aluvio-fluvială, caracterizată prin paralelismul văilor şi interfluviilor, adâncimea accentuate a văilor, care cresc de la est la vest şi de la nord la sud, alături de prezenţa mai multor sectoare cu meandre adâncite, terase fluviatile pe văile mai mari (Vedea, Teleorman, Neajlov, Glavacioc).
În harta fizică a bazinului Glavaciocului se observă o intensă eroziune laterală din punctul de meandrare al sectorului inferior.Pe malul drept al Glavaciocului urmele eroziunii laterale indică o puternică fragmentare pe plan vertical al capetelor de strat în depozitele loessoide.
Pantele reduse, încurajează agricultura şi lucrările de irigaţie, însă se mai întâlnesc şi versanţi abrupţi, microrelief de suprafaţă (găvane, crovuri, padine), şi terase formate prin sufoziune. Către suprafaţă predominant este stratul de depozit de loess, cu o grosime legată de formele de relief pe care apare vechimea lor (mai subţire pe terase, mai gros pe interfluvii).
Câmpia Găvanu –Burdea se împarte în două regiuni geomorfologice:
A) Câmpia Burdea, între Vedea şi Teleorman;
B) Câmpia Videle între Valea Teleorman şi Argeş, cu forma trapezoidală, şi orientarea văilor NV-SE.
Crovurile sunt specifice acestei zone, cu orientarea NE-SV, pe interfluviile mai înalte. Văile principale şi lăţimea mare a interfluviilor corespund în mare parte cu dezvoltarea crovurilor şi teraselor în cursul inferior al Neajlovului şi Glavaciocului.
Valea Glavaciocului apare ca un culoar, puternic aluvionat pe care se dezvoltă o luncă extinsă cu lăţimi cuprinse între 300-1000 metri, uşor asimetrică.
În acesta luncă întâlnim martori de eroziune (pe malul drept, desprins din câmp de un vechi curs al râului-cartier Furculeşti), braţe părăsite, belciuge transformate în lacuri nepermanente, bălţi colmatate sau în proces de colmatare.
Referitor la sistemul de terase, ele sunt bine puse în evidenţă în cartierul Stănceasca, unde apar mici fragmente din acestea apoi continuate de două trepte care apar la zi pe stânga văii.
Pe parte dreapta a văii Glavaciocului apar martori de eroziune, ogaşe, ravene, şi mici pornituri întrucât versanţii abrupţi au fost modelaţi antropic la suprafaţă prin arături în sens invers curbelor de nivel.
Valea Sericu se caracterizează prin apectul îngust şi abrupt al malurilor, fiind punctul polarizator a unei reţele de văi mai puţin importante.
Despre Valea Coşoaiei, se poate afirma că se individualizează mai bine în apropierea cartierului Tămăşeşti, prezentând un relief monoton, prin versanţi afectaţi de eroziune în suprafaţa, fie datorită factorului antropic fie celui modelator natural.
La sud de spaţiul rezidenţial se întâlnesc două văi, mai puţin importante şi cu caracter semipermanent, văile Cenuşarului şi Vârtejului cu orientare spre Valea Câlniştei.
Acestea din urmă prezintă pante reduse şi drenaj de suprafaţă.
Referitor la interfluvii, putem să remarcăm faptul că aspectul larg şi drenarea de mai multe râuri, dezvăluie altitudini cuprinse de la câţiva zeci de metri până la peste 100metri: Măgura Cartojanca (107,7 metri), Dealu Ciolpani (103,6 metri), zonă denumită ‘La oaze’ (113 metri) şi Gara Videle (107metri). Datorită substratului geologic alcătuit din depozite loessoide, întâlnim la suprafaţă, padine.
Ultimele studii geofizice demonstrau faptul că pe teritoriul acestui oraş existau unele paleovăi fluviatile, în asociaţie cu delte sarmaţiene importante pentru depozitele în hidrocarburi, fiind tăiate până la nivelul de bază al peneplenei valahe(Mihăilă Florin,2001).
Fragmentarea orizontală a reliefului este dată de segmentarea orizontală a diferitelor suprafeţe morfologice de către agentii externi.
Aceasta reprezentare cartografică reda prin intermediul unui coeficient ,,D” alternanţa văilor si spaţiilor interfluviale ,in sensul creşterii valorilor coeficientului pe măsura valorii ridicate a alternanţei:D=L/S ( km/kmp).
Pentru realizarea acestei hărti s-a utilizat metoda cartogramelor prin delimitarea poligoanelor de 1 kmp (caroiajul) cu intervale zecimale.
Aceasta hartă este utilizată in următoarele situaţii:
-monitorizarea formelor de eroziune in adâncime prin compararea in timp a densitaţii fragmentării reliefului.
-aprecierea fragmentării orizontale a terenurilor agricole si stabilirea gradului de mecanizare adoptat(in agricultură si silvicultură se foloseste raportarea prin delimitarea poligonului cu latura de 100m care acoperă 1 ha).
-stabilirea aliniamentelor pentru căi de comunicaţie ,drumuri,căi ferate,conducte de transport,stâlpi de telegraf etc.
Prin urmare pentru oraşul Videle s-au identificat 8 intervale in care cea mai mare pondere o detine fragmentarea 0-0,25 km/kmp care include tronsonul de cale ferată si triajul,zona depozitelor,partea centrală si estică cu suprafete agricole si satul Coşoaia,in partea de sud-vest cartierele Furculeşti si Stănceasca.Aceasta valoare scazută este data de lipsa unei artere hidrografice,specificul agricol (terenuri luate sau nu in cultură),spaţii de păşunat,locuinţe organizate liniar pe suprafeţe restrânse (ofera imaginea unui oraş dezvoltat pe lungime).
Valorile intervalelor 0.25-0.5,0.5-0.75,0.75-1,1.25-1.5 km/kmp se găsesc in zonele traversate de pâraul Milcovătu,unde eroziunea produsă de acesta cuprinde o suprafaţă mai mare datorită meandrării si despletirii.Aceasta zona este expusa pericolului de inundaţii in urma precipitaţiilor abundente si topirii zăpezilor,suprafaţa de luncă fiind extinsa pe laţime.
In intravilan se intâlnesc două valori corespunzatoare intervalului 0.75-1 km/kmp cuprinzand centrul oraşului Videle (artera feroviară,cladirile etajate,centre economice,unitati de invătământ,)până la intrarea in cartierul Furculeşti.Gradul de meandrare al râului Glavacioc in aceasta zonă este ridicat si practic este expusă eroziunii la inundatii ,datorita spatiului ingust lăsat liber pentru deversarea cantităţii de apă.
Valoarea de 1.05 km/kmp (corespunzatoare intervalului 1-1,25 km/kmp)se identifică in cartierul Fotăcheşti in apropiere de Videle care cuprinde infrastructura feroviară si rutieră suspendată ,locuinţe aşezate dealungul şoselei Piteşti ,valea Glavaciocului si râul cu acelaşi nume.Practic eroziunea capătă o valoare mai ridicată atat din cauza lucrărilor agricole ,suprafeţelor de păşunat cât si datorită inundaţiilor frecvente si desfăşurarea acestora pe suprafeţe extinse.
Alte trei valori reţin atenţia la această analiză,cuprinzând porţiuni importante din cartierele Furculeşti,Cartojanca,Stănceasca,incadrându-se in intervalul 0.5-0.75km/kmp sau apropiate in care eroziunea este de acelaşi tip ca precedenta ,numai că reţeaua hidrografică nu mai este la fel de densă.
Valorile maxime se intalnesc la periferia cartierelor Stănceasca si Tămăseşti ,unde potenţialul de eroziune este ridicat mai ales in urma lucrărilor agricole si inundaţii ,cu reţeaua hidrografică densă,meandrată(coeficient de sinuozitate ridicat),despletită.
În urma analizei acestei hărţi tematice ne putem convinge de modul in care relieful constituie factorul determinant in amplasarea unei aşezări si modelarea acestuia in timp prin raportari periodice ,contribuind astfel la modificarea peisajului urbanistic si geografic deopotrivă.
Oraşul Videle şi-a adaptat dotările urbanistice in funcţie de condiţiile de mediu oferite,iar presiunea antropică generează clar fragmentarea reliefului si tipul acesteia.
Totodata pe baza acestei hărţi se poate determina si densitatea fragmentării ,sub forma unei hărti ce cuprinde areale extinse cu fragmentarea conformă intervalului ales ,deoarece acest proces geomorfologic nu este uniform pe suprafaţa caroiajului si totodată ajuta la realizarea unor prognoze geomorfologice.
Solurile.
Ca soluri intalnim urmatoarele clase ecologice:
Clasa sol Tip sol(noua clasificare) Tip sol(vechea clasificare)
CERNISOL FAEZIOM ARGIC CERNOZIOM ARGILOILUVIAL
LUVISOL PRELUVOSOL ROŞCAT SOL BRUN-ROSCAT
PRELUVOSOL TIPIC SOL BRUN –ARGILOILUVIAL
LUVOSOL TIPIC SOL BRUN ROŞCAT LUVIC
GLEIOSOL LĂCOVIŞTE
HIDRISOL REGOSOL REGOSOL
PROTISOL COLUVISOL
Biogeografia.
Pe teritoriul oraşului se întâlnesc silvostepă, pădurea de foioase, vegetaţia azonală. Despre silvostepă putem spune că modificările s-au produs în mare parte datorită practicării agriculturii în vecinătatea pâlcurilor de pădure (Pădurea Zavestreni, Pădurea Blejeşti).Pe pajiştile puternic modificate întâlnim păiuşuri (Festuca vallesiaca), pir (Cynodon dactylon), colilie (Stipa stenophyla), firuţă cu bulbi (Poa bulbosa) în asociaţie cu alte ierburi.
În pădurea de foioase se remarcă numeroase specii de arbori precum stejar pufos (Quercus pubescens), cer (Quercus cerris), gârniţă (Quercus fraineto) în complex cu stejar tătăresc (Acer tataricum). Pădurea ocupă suprafeţe restrânse pe văile Glavaciocului, Milcovatului şi Sericului,datorita defirsarii Codrilor Deliormanului..Pe lângă speciile menţionate mai sus se mai întâlnesc teiul (Tilia tomentosa), frasinul (Frasinus palisae), ulmul (Ulmus foliacea), carpenul(Carpinus betulus).
Stratul arbustiv se constituie din porumbar(Prunus spinosa), gherghinar(Crataegus monogyna), cărpiniţă(Carpinus orientalis), măceş(Rosa canina).Vegetaţia zonală se dezvoltă pe solurile aluviale din luncile râurilor constituită din pajişti de luncă cu specii higrofile (Poa pratensis, Festuca pratensis, Carex sp.) şi păduri de luncă alcătuite din specii de esenţă moale (Salix sp., Populus sp.,).
Indicatori ecometrici .
Diagrama ombrotermică ( Gaussan) :
La staţia meteorologică Videle, intervalul cu deficit de umiditate s-a inregistrat de la sfârsitul lunii a VIII- a până la inceputul lunii a X -a, de la un moment in care precipitaţiile inregistrează valoarea de 430 mm până la un punct când se reduce frecvenţa acestora până la valoarea de 300 mm (2. octombrie), iar temperatura scade de la 22,5 ◦C către aprox.17,5 ◦C. La nivel vegetal , se produce pierderea partială a aparatului foliar.
Diagrama bilanţului hidric lunar.
Reprezintă o metodă de control al diagramei ombrotermice , deoarece se compară intervalele cu deficit de umiditate .La staţia meteorologică Videle, se constată că ,odată cu cresterea valorii precipitaţiilor ( la finalul lunii a VI-a ), se inregistrează şi o crestere a evapotranspiraţiei reale ETR (atunci când temperatura atinge 20,5 ◦C, iar precipitaţiile se apropie de valoarea de 80 mm, in aceasta perioadă când planta işi incepe sezonul de vegetaţie.
La staţia aceasta , evapotranspiraţia potentială, are o valoare maximă in luna a VII- a, in contrast cu descendenţa ETR şi cu valorile precipitaţiilor, inregistrând , pe durata unui an, valoarea cea mai mare din punctul de vedere al extensiunii sale.
Clinograma (diagrama Peguy),
Reprezinta un grafic care ajută la identificarea lunilor temperate , lunilor reci şi umede , lunilor aride, prin raportarea la factorul temperatură si variaţia acesteia din fiecare lună. La staţia meteorologică Videle, perioada cea mai rece si umedă , inregistrată ,incepe din ultimele zile ale lunii noiembrie şi se incheie spre jumatatea lunii februarie, când precipitaţiile, ies de sub impactul temperaturilor negative.Incepand cu luna a VI a , cand incepe sezonul de vegetatie, pana spre luna a VII-a , precipitaţiile rămân constante , ca dupa aceea, să se instaleze perioada aridă, când scad precipitaţiile până in luna a IX a , ulterior odată cu scăderea temperaturii, şi creşterea valorii precipitaţiilor , să se reinstaleze perioada temperată , până spre sfârşitul lunii a XI- a.
Diagrama climatică
Reprezinta un grafic care se compune din cele patru elemente reprezentative pentru studii asupra vegetaţiei , insă luate la scară dublă ( DP la scara 1/5 si DP la scara 1/3), in care se observă interacţiunea acestora asupra perioadelor din an , când odată cu creşterea valorii precipitaţiilor cresc şi temperaturile , iar când precipitaţiile ajung valoarea maximă (luna a VII- a ), se constată o creştere a temperaturii (pe scară deficitului de precipitaţii 1/5, creşterea valorii precipitaţiilor desemnând deficitul ).
ETR este cu atat mai mare cu cât deficitul de umiditate este mai mare , iar ETP creşte si descreşte proporţional cu deficitul de umiditate până in luna a XI- a ,după ce deja se pierde total aparatul. foliar al plantelor şi se trece la condiţii de iarnă.
Histofenograma
Reprezintă procedeul de construcţie al graficului cu acelaşi nume , in care sunt reliefate perioadele de vegetaţie din timpul unui an.Astfel , la staţia meteorologică Videle, se constată că perioada de infrunzire , incepe la data de 4 mai , cea a inceputului sezonului de vegetaţie , la 14 iunie, sfârşitul sezonului de vegetaţie la 8 august, pierderea parţială a aparatului foliar la 1 octombrie şi pierderea totală a aparatului foliar la 24 octombrie.
Prin urmare , durata medie a sezonului de vegetaţie , are 209 zile, lunile integrale ale sezonului vegetal 198 zile , insumând cu inceputul sezonului de vegetaţie şi finalul acestuia (64 zile ), rezulta 319 zile , in care planta se dezvoltă şi contribuie la circuitul natural.
Speciile faunistice aparţin domeniului forestier, câmpurilor puternic stepizate precum şi domeniului acvatic. Fauna forestieră este alcătuită din specii din care distingem căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Putrius putorius), iepurele, viezurele etc.
Din clasa Aves menţionăm pupăză (Upupa epops), mierlă (Turdus merula), coţofană (Pica pica), ciocănitoarea (Dentro cupuc major), fazanul (Fhasianus cholchicus), colonizat din Caucaz.
În zăvoaiele din luncă trăiesc privighetoarea (Luscinia megatyncos), cucul (Cuculus canarus), gaiţă (Garulus grandarius). Reptilele sunt reprezentate de specii de şerpi, batracieni, şopârle, guşteri. În câmpurile stepizate faună este mult mai săracă datorită contrastelor dintre vară şi iarnă.
Întâlnim aşadar specii de hârciog (Cricetus cricetus), şoarece de câmp (Microtus orvalis), iepurele de câmp (Lepus europeus), popândăul (Citelus citelus) etc. În mediul acvatic întâlnim specii de caracudă (C.Carasius), caras (Carasius auratus), crap (Cyprinus carpio), Linul (Tinca tinca), ştiucă(Esox lucius), biban(Perca sp.), babuşca(Rutilus rutilus) etc.
Climatologia.
Se caracterizează prin valori ridicate ale bilanţului radiativ şi caloric, amplitudinile mari ale temperaturii aerului, cantităţi reduse ale precipitaţiilor cu fenomene de risc meteorologice de vară (furtuni şi secete), precum şi vânturi din toate direcţiile.
Din punct de vedere al potenţialului caloric, această zonă a Câmpiei Române primeşte 127 kcal/cm2/an, fiind una dintre cele mai ridicate valori din ţară. Durata de strălucire a Soarelui este de 2200-2300 ore/an, unde condiţiile sunt aproximative cu cele costiere ale litoralului.
Luna august constituie luna cu cele mai multe zile cu strălucire a Soarelui, iar lunile decembrie şi ianuarie, cele mai multe cu cer acoperit.
Teritoriul acestui oraş se află în apropierea izotermei de 11 grade, unde se poate observa caracterul ascensional al mediilor lunare începând cu ianuarie (-1grad-6grade) până în luna iulie (20,9-22,5 grade), interval după care valorile urmează un traseu descendent.
În lunile martie-aprilie se înregistrează creşteri bruşte ale temperaturii aerului iar scăderile în octombrie –noiembrie.
Tabel reprezentând temperatura medie anuală
Statia/
luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII MEDIA
Videle -3,4 -0,9 4,5 11,4 16,8 18,1 22,2 22 17,8 11,1 5,1 0,1 10,5
Roşiori -3,5 -0,6 4,7 11,5 16,8 18,2 22,5 22,2 17,8 11,2 5,2 0,2 10,6
Caracterul continental al climei se resimte şi prin regimul precipitaţiilor, datorită variaţiei cantităţilor căzute de la un an la altul în Câmpia Romană.
De menţionat faptul că în decursul unui an, în oraşul Videle cad între 50-60 de ploi cu caracter de aversă din care 1-5 ploi prezintă fenomene de risc: nori cu dezvoltare veriticală(Cb), schimbări bruşte ale temperaturii, grindină, oraje, vijelii. Spre deosebire de ploile repezi de vară ce produc pagube însemnate ,ploile de toamnă sunt foarte monotone şi de lungă durată, contribuind la regimul precipitatiilor. În zona supusă studiului, se manifestă un regim în care cantitatea medie anuală este de circa 586,5 mm/an, cele mai mari cantităţi de precipitaţii căzând în lunile mai şi iunie, iar cele mai mici în lunile februarie şi octombrie.
Pe perioada verii şi toamnei (aprilie-octombrie), ploile însumează circa 60- 65% din totalul de precipitaţii.
Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 26, prima ninsoare căzând în jurul datei de 10 decembrie, însă în ultimii ani fiind întârziată mult din cauza microclimatului urban şi încălzirii globale, ultima căzând după 10 martie(Mihaila Florin,2001).
Modul de amplasare al oraşului faţă de principalele mase de aer se reflectă şi în caracteristicile vântului, unde direcţiile predominante sunt cele vestice, estice şi nord-estice.
Vânturile de vest au o frecvenţă de 21,1% urmate de cele din est şi nord-est (17,1%)., cu viteze între 3,5-4,5 m/s pentru cele vestice şi 3,5-5,4 m/s pentru cele estice şi nord-estice (Crivăţ).
Un alt vânt important, Austrul bate dinspre sud şi sud-vest, atât pe perioada verii cât şi a iernii, însă având o frecvenţă foarte redusă (3,5%).În timpul iernii se manifestă prin aportul de temperaturi scăzute, iar vara prin secete prelungite, afectând în mare măsură suprafeţele agricole şi potenţialul de schimb termic la nivelul solului (căldura gravimetrică).
Hidrografia.
Particularităţi ale afluenţilor Câlniştei.
Despre Valea Câlniștei s-a scris mult mai ales că a fost un subiect deschis dezbaterilor cu privire la geneza sa.
Marii geografi (P.Coteț, Gr. Cobalcescu, V.Mihăilescu, M.Popp) au secționat această problematică ajungând în cele din urmă la consensul că,” linia Câlniştei este o axă în lungul căreia au avut loc mişcări de subsidenţă locale (P.Coteţ, 1946) ", o limită morfologică, o veche zonă de întâlnire a conurilor de dejecţii depuse de râurile carpatice şi balcanice (V.Mihăilescu 1924) ", o depresiune formată anterior terasei mijlocii a Argeşului de la Piteşti (G.Vâlsan 1915) ".
Există însă o dispută în ce priveşte întâietatea formării văilor în cazul Câlniştei şi Glavaciocului, la baza acestei disensiuni stând argumentele favorabile ambelor organisme hidrografice.
În ce priveşte Câlniştea, afirmăm faptul că prezintă mendrare puternică (chiar şi cu aspect încătuşat) are direcţie de curgere vest est în aval de a Glavaciocului, vârsta depozitelor loessoide fiind Pleistocen Mediu (mai vechi decât depozitele în care Glavaciocul îşi taie valea).
În apărarea întâietăţii formării Glavaciocului stau următoarele afirmaţii: în aproprierea confluenţei, acesta are un debit mult mai mare, zona de obârşie se identifică la o altitudine mai ridicată cu descreşteri pe direcţia NV-SE, lungimea şi lăţimea se apreciază în general după cursul său, în caz contrar dacă ar fi luată ca referinţă valea Câlniştei ar rezulta o discrepanţă în raportul lungime-lăţime.
Pentru oraşul Videle, resursele hidrice se identifica sub forma apelor subterane (freatice şi de adâncime), şi ape de suprafaţă cu alimentare pluvio-nivală dar şi regim permanent.
Harta bazinelor hidrografice ale României (Atlasul R.S.R.)
Soluţie open source(Sursa SRTM-Geospatial.org)
Apele de suprafaţă.
Una din cele mai importante reţele hidrografice ale zonei de studiu este constituit de râul Glavacioc, care face parte din bazinul hidrografic al Neajlovului, cu orientarea NV-SE, traversând oraşul până la confluenţa cu râul Câlniştea.
Lungimea cursului este de 88 kilometri, din care numai 13,5 kilometri se întâlnesc pe teritoriul oraşului. Suprafaţa bazinului hidrografic este de 668 kmp, iar debitul mediu de 1,52 m3/s.
Specific cursul său sunt numeroasele meandre, iar ce mai importantă despletire se întâlneşte în apropierea cartierului Tămăşeşti, lângă dealul Drăguţei.
Glavaciocul drenează o suprafaţă de 695,57 kmp, reprezentând 39,7% din suprafaţa bazinului hidrografic Câlniştea.
Constituie un afluent de ordinul I cu dezvoltare pe partea stângă iar valea acestuia o orientare generală pe direcţia NV-SE, la care se adăuga o pantă în profil longitudinal de 1‰. Între obârşie şi localitatea Glavacioc valea prezintă un aspect îngust şi puţin adânc.În avale de Videle, râul meandrează şi prezintă despletiri, braţe care cuprind între ele şi popine, lucru sesizabil până în apropierea localităţii Crevenicu.
Regimul hidrologic al Glavaciocului este destul de complex ca urmare a factorilor climatici, hidrologici, hidrogeologici, şi geomorfologici, în sensul că primăvara şi toamna se manifestă printr-un nivel al apei foarte ridicat iar vara şi iarna foarte scăzut (evapotranspiraţie intensă vara şi regim scăzut al precipitaţiilor). Râul prezintă un caracter permanent si datorită alimentării din apele freatice.
Albia minoră are dimensiuni cuprinse între 4-12 metri lăţime şi 1-5 metri adâncime, cu maluri abrupte. Aşa cum am menţionat mai sus lunca Glavaciocului are o lăţime de 500-700metri şi este inundată parţial în timpul inundaţiilor şi viiturilor.
Milcovaţul şi Sericul, constituie afluenţi de ordinul doi ai Câlniştei, prezentând lungimi cuprinse până la 45 km (Milcovatul), orientare NV-SE pantă de 1‰ şi scurgere permanentă
Milcovaţul este un pârâu care trece prin partea de nord a extravilanului oraşului pe direcţia NV-SE.Cu o lungime de 34 de kilometri din care7,5 kilometri pe teritoriul oraşului, şi o suprafaţă a bazinului hidrografic foarte mare , poartă denumiri diverse, fiind cunoscut şi sub forma Valea Cătunului, Valea Lungă (inmlaştiniri), Pârâul Milcovaţului (meandrat puternic şi grad ridicat de poluare cu petrol).
Pârâul Sericu face parte din bazinul hidrografic al Glavaciocului, prezent pe o direcţie de curgere NV-SE iar pe teritoriul oraşului V-E, confluând cu Glavaciocul în cartierul Furculeşti.
Pe teritoriul oraşului Videle curge pe o lungime de 4,7 kilometri, cursul său fiind modificat pentru amenajarea iazurilor şi heleşteelor, folosite pentru irigaţii şi piscicultură, acum aflate în pericol de colmatare, punând şi mari probleme la inundaţii, aşa cum s-a întâmplat în 2005.
Coşoaia constituie un afluent de ordinul trei prezentând o vale îngustă (0,2-0,9 kmp) şi puţin adâncă (2-6 m), pantă redusă de 1,6‰, scurgere intermitentă.La est de satul Coşoaia confluează cu Milcovaţul.
Aspectul cvasiorizontal al interfluviilor întrerupe motonia peisajelor
Cele mai importante strate permeabile din zona Câmpiei Române sunt stratele de Frăţeşti, fiind acoperite cu depozite ce permit infiltrarea apei din precipitaţii.
În urma forajelor geotehnice şi hidrogeologice s-a stabilit faptul că prima pânză freatică este cantonată în primul strat de nisipuri/pietrişuri prezentând debit mic, stratul purtător cu grosimi mici. A două pânză freatică se află între 24-28 m într-un strat de nisip fin, printr-un caracter ascensional apele de adâncime sunt situate sub primul strat impermeabil în depozitele nisipoase albiene şi daciene folosite pentru alimentarea cu apă oraşului.