II. Istoricul cercetărilor.
Când cercetarea geografică se află în stadiul incipient iată că primele mărturii ale observaţiilor statice, neaplicative se întâlnesc încă din anul 1895, articolul ‘Câteva observări asupra cursurilor râurilor din Valahia, Ţara Românească ‘semnat de Ludovic Mrazec, constituie o rampă de lansare în documentarea ştiinţifică asupra acestei zone, spre exemplu prima sinteză asupra studiului ţării înfăptuită de Emmanuel de Martonne în lucrarea ‘La Valachia’, tot o prezentare statică a formelor de relief fără corelaţii genetice, însă meritul sau îl constituie abordarea problemelor geomorfologice (de fapt primele astfel de abordări).
Anul 1937 aduce un aspect inovator al studiilor asupra Câmpiei Române prin analiza ştiinţifică ‘La plaine Roumaine et la Balte du Danube’, semnată Gheorghe Murgoci, în care accentul cade pe geologia fundamentului, iar şapte ani mai târziu se aduc completări de către George Vâlsan prin lucrarea ‘Studii geografice în Câmpia Română/Buletinul Societăţii de Geografie vol. XXXII’, munca sa continuând şi în 1915, publicând lucrarea ’Câmpia Română/Buletinul Societăţii de Geografie, vol. XXXV’, 1917-‘Dări de seamă ale Institutului Geologic Român, articolul ‘Influenţa climatologică în Câmpia Română’.
Un alt mare geograf român, Vintilă Mihăilescu, publică articole de mare interes în 1922:’Contribuţii la studiul populaţiei şi aşezărilor omeneşti din Câmpia Română’, între anii 1853-1859’Buletinul Societăţii Geografice vol. XI’, în 1924 lucrarea ‘Vlăsia şi Mostiştea’, apoi ‘Mari regiuni morfologice ale României’in 1931, ca răspuns al lucrării din 1923 a lui Emil Protopopescu Peche, ’Cercetări agrogeologice în Câmpia Română, între Valea Mostiştei şi râul Olt’, unde realizeaza primele corelaţii între substratul geologic al Câmpiei Române şi activităţile agricole.
Din anul 1933 apar lucrări de excepţie, care trimit şi spre latura umanistă a acestei discipline aflată în plin progres.
Profesorul Stroescu Petre publică lucrarea’Teleormănenii prin veacuri’, profesorul Staicu Nicolae, ’Aşezările judeţului Teleorman-originea, denumirea şi progresul lor (1956) ’, în care se aduc referiri la toponimia, vechimea, economia, societatea vechii localităţi rurale, Vida (în prezent Videle).
Aspectul geomorfologic va prezenta din 1946 o preocupare prioritară pentru geografii români, prin studiile lui Petre Coteţ’Câlniştea, o vale tectonică de tip balcanic’, ’Piemonturile de acumulare şi importanţă studiului lor (1956) ’.
Zece ani mai târziu, Vintilă Mihăilescu în lucrarea sa ‘Dealurile şi Câmpiile României’, studiază spaţiul dintre Olt şi Argeş, denumindu-l Câmpia Găvanu-Burdea şi îl subdivide în Câmpia Boianului (Olt-Vedea), Câmpia Vedei (Vedea-Teleorman), Câmpia Găvanu-Burdea (Teleorman-Argeş), şi Câmpia Piteştiului în partea nordică, ca în 1969 în ‘Geografia Fizică a României’ să denumească Câmpia Găvanu-Burdea, sectorul Olt-Argeş, la care pe lângă subunităţile menţionate mai include şi Câmpia Burnasului şi Câmpia Vlascei.
În 1973, Petre Coteţ, în lucrarea ‘Geomorfologia României’denumeşte teritoriul dintre Olt şi Argeş, Câmpia Burnasului, respectiv Găvanu-Burdea.‘Atlasul geografic al R.S.R’ delimitează pe ‘Harta hipsometrică’spaţiul geografic în care este cuprins oraşul Videle: Câmpia Boianului între Olt şi Vedea, axată pe bazinul hidrografic Călmaţui, Câmpia Găvanu-Burdea între Vedea şi Argeş (la nord de Valea Câlniştei) şi Câmpia Burnasului în sud până la Lunca Dunării.
În final, în 1976 apare ‘Monografia judeţului Teleorman’ întocmită de profesorii P.Gaştescu, C.Rusenescu, A.Breier, sub egida Institutului de Geografie, iar după 1995, apare o lucrare de geografie umană scrisă de jurnalista Patricia Marinescu, intitulata’Aşezari umane de pe valea Glavaciocului’, dar şi o serie de articole publicate de către Octavian Cocoş şi Alina Cocoş, având ca zonă de studiu Valea Câlniştei.